Relația dintre creier și undele electromagnetice: cât de ”sensibil” este, de fapt, cel mai deștept organ

Majoritatea undelor electromagnetice din jurul nostru călătoresc fără ca noi să le observăm, dar unele dintre ele sunt percepute de creier și formează o parte foarte importantă a experienței.

Totuși, creierul nu le poate detecta singur. În schimb, trebuie să înțeleagă informațiile despre undele electromagnetice care au fost detectate de alte părți ale corpului.

O mare parte a creierului uman este dedicată înțelegerii unui tip de undă electromagnetică care poartă numele de „lumină vizibilă”.

Ce se întâmplă, de fapt

În partea din spate a ochiului uman există milioane de celule minuscule care produc semnale electrice atunci când sunt „lovite” de o undă electromagnetică cu o anumită cantitate de energie.

Unele dintre aceste celule sunt concepute pentru a detecta o cantitate de energie pe care o numim culoarea „roșu”. Altele sunt specializate pe o altă cantitate de energie pe care o numim culoarea „verde”, sau alta pe care o numim „albastru”.

Ochiul trimite apoi semnale electrice către creier pentru a descrie tipul de undă electromagnetică pe care a detectat-o.

Un alt tip de undă electromagnetică pe care creierul nostru îl percepe indirect se numește infraroșu.

Când stai lângă un foc de tabără, spre exemplu, pielea detectează undele electromagnetice infraroșii ale focului. Apoi trimite semnale electrice creierului.

Chiar și așa, corpul uman nu are nicio modalitate de a detecta undele radio, așadar creierul nu este complet conștient de ele când călătoresc în jurul nostru.

Dar, pentru a înțelege mai bine, putem folosi tehnologia, cum ar fi un radio sau rețeaua wifi. Așa putem converti energia electrică din undele radio în ceva ce putem detecta, cum ar fi muzica redată de un post de radio.

De asemenea, folosim tehnologia pentru a detecta razele X, un alt tip de unde electromagnetice. Razele X sunt folosite în spitale pentru a vedea în interiorul corpului.